De la baschetbalista somaleză Aisha amenințată cu moartea de islamiști extremiști pentru că femeile nu au ce căuta în sport, la skaterițe din India, de la rapperița Queen Latifah la bikerițe din Marrakesh, artistul Saddo ne plimbă prin colțurile lumii cu seria lui de ilustrații și murale, Strong Women. Toate femeile reprezentate de artist au în comun faptul că demontează stereotipuri, îndeletnicindu-se cu activități asociate preponderent cu masculinitatea (ulterior mi-a spus că și festivalurile de murale continuă să aibă un raport de gen disproporționat). Am vorbit cu Saddo despre sursele lui de inspirație și documentare, despre ce înseamnă o femeie puternică pentru el și cum ar vrea să continue această serie. Mi-a povestit un pic și despre un alt proiect de-al lui din prezent, cu și despre rapperi.
Saddo, unul dintre cei mai activi și interesanți artiști vizuali din România și co-fondator al colectivului de artă stradală The Playground, se inspiră de obicei din cărți, articole, muzică, artiști precum Matisse sau Grayson Perry, dar și din spațiul cultural în care lucrează. În afară de murale și ilustrații, Saddo experimentează și cu tapiseriile, pentru seria lui cu rapperi. Dacă locuiești în București, probabil că ai observat acum vreo trei-patru ani muralul lui Saddo de pe strada Arthur Verona, realizat în timpul celei de-a zecea ediției Street Delivery, iar acum poți să-i mai vezi lucrările la Palatul Universul sau pe-un perete al Facultății de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Artistul a participat la expoziții și festivaluri de artă stradală de peste tot, printre care și în Bangkok, Las Vegas, Viena și Rabat.
Vara asta Saddo a fost la Brescia, unde a pictat un mural cu o fotbalistă din echipa feminină locală pe o clădire dintr-un cartier mărginaș, Lamarmora. „A fost super mișto pentru comunitatea locală, pentru copiii de la școală, pentru bătrânii de la cămin, să primească un pic de atenție, vibrații bune și un sentiment că nu sunt ignorați sau marginalizati, așa, ca zonă sau importanță în cadrul orașului”, mi-a scris Saddo într-un mail.
Spune-mi câte ceva despre show-ul din Brescia.
E de fapt un festival de murale, Link, organizat de colectivul True Quality, niște băieți artiști, grafferi și arhitecți. Pe parcursul anului, au fost invitați trei artiști în Brescia, Vera Bugatti, 108 și cu mine, care au pictat pereți prin oraș, iar spre finalul anului o sa fie și o expoziție cu niște lucrări de la fiecare artist, într-o fostă biserică convertită într-un spațiu expozițional.
Am decis să continui seria cu femei începută anul trecut cu încă trei lucrări, iar muralul pe care tocmai l-am terminat face parte din serie, e bazat pe o schiță mai veche și reprezintă o fotbalistă din echipa de fotbal feminin local, Brescia Calcio Femminile.
Mi se pare că, dacă vorbești de fotbal sau despre persoane cărora le place sau joacă fotbal, e o chestie din asta super masculină, ca berea și micii, ceea ce de fapt nu e. Din câte am înțeles, a existat o perioadă în care echipa de fotbal feminină a Bresciei avea chiar rezultate mai bune decât echipa de bărbați. Din motivul ăsta am vrut sa pictez o fotbalistă mare, raw, colțuroasă, puternică.
