Inconfundabilele picturi murale ale lui Saddo – stranii, vibrante, suprarealiste – sunt răspândite prin toată lumea, impregnate cumva și de spiritul locului în care sunt realizate. De la ilustrație la tapiserie, de la motive religioase orientale la pop culture, arta lui Saddo e vie, fluidă și explorează perpetuu noi teritorii. Unele drumuri s-ar putea să nu ducă nicăieri, dar tocmai ăsta e sensul căutărilor oricărui artist.
Cine sunt figurile care populează lumea fantastică, ludică, sumbră, misterioasă (uneori criptică) a lui Saddo? De unde vin? Ce te inspiră?
Chiar zilele astea mă gândeam la asta și nici eu nu îmi dau seama foarte bine de unde vin cu adevărat. E clar totuși că sunt inspirat de multe chestii vizuale, de locul în care mă aflu, de arta care-mi place în momentul respectiv. Când eram în Lisabona eram inspirat de artiști ca Walton Ford, Rousseau, Bosch, dar și de istoria locală, de conquistadores, exploratori. În momentul de față cea mai mare inspirație e pop culture, cultura hip hop, gangsta, revolte de stradă, mașini arse sau nu etc. Lucrările mele de azi s-au schimbat mult față de ce făceam acum 3 ani spre exemplu, pentru că am avut o perioadă destul de lungă în care simțeam o ruptură între ce știu să fac, așteptările pe care oamenii le au de la mine și gusturile mele în artă/design. Și cu timpul am încercat să tot micșorez tot această diferență. Dar acum cred că încerc să mă întorc puțin la ce făceam înainte și să reintegrez în ceea ce fac acum și s-ar putea să iasă ceva cool. Acum câțiva ani pictam mai degrabă personaje cu capete de păsări sau corp de sicriu, personificări ale morții, iar în perioada asta pictez rapperi, femei fotbaliste sau baschetbaliste, mașini arse… Iar asta reflectă probabil, dincolo de stil și tehnică, și niște nevoi sau dorințe pe care le aveam în anumite momente ale vieții – poate mai demult era vorba de dorința de libertate, personal space, schimbare, iar acum o nevoie de a aparține unei comunități, de a fi cool, badass :)) Nu știu exact, încă mă gândesc și eu.