În atelierul său din Piața Amzei, zonă pe care Roman Tolici a înzestrat-o cu o notă de magie urbană în deja legendara lucrare Accident în Piața Amzei, în care o inimă uriașă se revarsă pe străduțe, m-au întîmpinat chipurile luminoase a trei fete care zîmbeau cu tot sufletul. Noua pictură la care lucra Roman părea că transmite, cu toată încrederea, cel mai frumos mesaj de speranță de care avem cu toții nevoie acum. Pictorul care nu pleacă aproape niciodată fără aparatul de fotografiat cu el, avînd credința că oricînd frumusețea și poate să îi răsară în cale și trebuie să o suprindă, și-a păstrat vie curiozitatea de a descoperi lumea din jurul său, de a se lăsa inspirat de oameni, cărți, filme, de a fi deschis la noi provocări. Am stat de vorbă cu Roman Tolici, artistul care știe cum să confere strălucire lucrurilor aparent banale, despre hedonism în creație, curaj și expunere, onestitate și regăsirea esențialului în plină agitație citadină.
Cum a fost această perioadă de recluziune, de izolare forțată? În ce ai găsit inspirație și cum a fost procesul creativ pentru tine?
Un artist este într-o pandemie continuă, într-un lockdown permanent. Majoritatea artiștilor plastici lucrează izolați, deci mare lucru un s-a schimbat în acest sens. Problema ar fi pe partea de expoziții, care nu mai pot avea loc sau sînt limitate – oricum era un cerc restrîns de oameni care gustau asemenea evenimente. Pe toți ne atinge, inclusiv pe mine, tipul ăsta de izolare, de mascare, de dezinfectare continuă și de frică. Cel mai rău este să trăiești în frică.
Situația aceasta mă face să mă gîndesc la o serie de lucrări ale tale, Sweet nightmares, care parcă descriu situația actuală.
Nu aș numi chiar un coșmar dulce ce trăim, cred că răul cu adevărat urmează, din păcate – dar sînt doar presupuneri și nici nu cred că există specialiști care pot da un verdict clar, însă, la un moment dat, va trebui să plătim cu toții nota pentru această frică, în această pandemie care ne-a readus în prim-plan moartea, de care parcă uitaserăm, obișnuiți fiind ca totul să se rezolve. Această perioadă ne-a readus aminte că toți sîntem datori cu o moarte.
