Pe șevaletul rotund din atelierul lui Roman Tolici tronează o lucrare despre lumină, simetrie, perfecțiune. Ajunge până aproape de tavan și e împărțită perfect geometric. Se împlinesc curând două luni de când a început-o, iar artistul plastic se pregătește să o încheie.
„Am lucrat pe simetrie foarte mult. E ziuă - noapte, ambele niște iluzii create de lumină. Nu există pământ”, îmi explică pictorul cu origini basarabene intrarea sa în perioada „rotundă”. Este a doua pânză din serie. Alături își așteaptă rândul încă trei șasiuri mari, de aceeași formă.
În spatele perfecțiunii detaliilor și a măiestriei artistice din lucrările lui Roman Tolici stau lungi ore de muncă, petrecute în atelier. Și sânge și mațe și creier.
„Lucrurile se mișcă cumva încet, dar se mișcă. Nu mi-e rușine să spun că de multe ori nici eu nu înțeleg cu precizie ce anume vreau și ce anume fac. Încerc să îmi dau seama pe parcursul lucrului”, începe artistul să detalieze nașterea unei pânze. În minte are o imagine vagă despre cam cum ar trebui să arate. Știe că nu a mai văzut imaginea asta și trebuie să muncească la ea să o scoată la lumină. Atingerea măiestriei necesită timp, perseverență și pasiune.
