PURSUIT OF HAPPINESS: Roman Tolici

Mobius și Muzeul de Artă din Constanța se bucură să anunțe începutul unui nou sezon expozițional prin inaugurarea ROMAN TOLICI | PURSUIT OF HAPPINESS, curatoriat de Valentina Iancu. 

 

Mare parte incluse în colecții private, prezentate anterior la Roma și Madrid, lucrările expuse îl poziționează pe artist și implicit pe privitor, ca pe un detectiv al ambiguităților care definesc omul contemporan în relație cu așteptările, presiunile sau promisiunile neoliberale.

 

Fericirea este o temă inactuală, spunea, nu demult, Andrei Pleșu. Roman Tolici, un pictor prin excelență al timpurilor noastre, se aventurează în expoziția “Pursuit of Happiness” într-un subiect rareori discutat cultural, chiar mai rar actualizat filosofic și ieșit parcă din radarul actualităților cotidiene. Iar atunci când este abordat, spre exemplu în filmul cu titlu omonim (Pursuit of Happiness, 2006) este înțeles exceptionalist, prin asociere cu împlinirea visului american al prosperității consumiste. Acest ethos are rădăcini în declarația americană de independență, care include între amendamente dreptul omului/cetățeanului la “viață, libertate și căutarea fericirii”. Cele mai recente picturi semnate de Roman Tolici, reunite la Muzeul de Artă Constanța în expoziția “Pursuit of Happiness” ne aruncă într-un registru al întrebărilor derivate din paradoxurile condiției omului contemporan, cel mai adesea rămase fără răspuns.

 

Privită prin filtrul presiunii neoliberale la fericire ca performanță, expoziția “Pursuit of Happiness” devine un spațiu de reflecție asupra condiției omului contemporan. Astfel, proiectul continuă un drum al căutărilor de factură existențialistă, pe care Tolici a pornit încă de la debut: “Dacă privim primele serii de lucrări, atunci descoperim un autoportret multiplu, zdruncinat și biologic și metafizic: aproximări, distorsiuni, limite, neputințe, violențe, urlete, perplexități, convertiri. Dorință, iubire, sex, singurătate ori moarte - Roman Tolici nu s-a sfiit să atace tocmai subiectele dure, aparent epuizate, mobilizând în acest sens un vocabular vizual tulburător”, scria istoricul de artă Oana Tănase* , într-un eseu dedicat picturii sale. Roman Tolici este un observator al realității capitaliste, pe care o documentează fotografic și o prelucrează pictural în compoziții care diluează ironic granițele dintre realitate și ficțiune. Prin efecte fotorealiste, pictura sa amplifică realul, îl testează și îl înscenează într-o irealitate regizată. 

 

Artistul face parte din generația douămiistă, o generație care a marcat revirimentul picturii pe scena românească de artă contemporană, prin asimilarea unor limbaje nu demult interzise în România, inspirate de arta occidentului capitalist. Această generație a produs o invariabilă și mult așteptată detașare de poeticile reducționiste și totodată de politicile oarecum confortabile artei din perioada comunistă, implicându-se în procesul de conectare a scenei artistice locale la practici și strategii de supraviețuire adaptate nevoilor actuale. Douămiiștii au pus bazele pieței de artă din România, încă firavă și privită cu multă suspiciune, motiv pentru care criticul de artă Magda Cârneci numește inspirat o tendință generațională de întoarcere a realului în pictură, “realism capitalist”, denominare potrivită și în relație cu tematicile abordate. Roman Tolici este o figură emblematică a realismului capitalist românesc, fiind un detectiv al ambiguităților care definesc omul contemporan în relație cu așteptările, presiunile sau promisiunile neoliberale. 

 

Extras din textul scris de Valentina Iancu (istoric de artă)

 

*Oana Tănase - “Roman Tolici” în Revista Arta - Noul Figurativ în pictură după 2000, nr 2-3, 2011, pp. 95-100.